UPDATE 10 sept. 2014. În Hamburg a fost inițiat un alt proiect la care participarea este gratuită și care vă ajută să vă însușiți mai bine limba germană: există întâlniri în diferite cartiere și discuții pe anumite teme. Participanții trebuie doar să anunțe organizatorii, înainte de a se prezenta. Fiecare grupă va avea maximum 10 persoane.
Detalii: www.sprachbruecke-hamburg.de
E-Mail: kontakt@sprachbruecke-hamburg.de
Telefon: 040-2847 8998
Programul „Dialog in Deutsch”, lansat cu succes în Hamburg acum mai bine de un an şi jumătate, invită la conversaţie (în mod gratuit) străinii care locuiesc în oraşul din nordul Germaniei. Întâlnirile – la care sunt bineveniţi toţi cei care pot vorbi germana (indiferent de situaţia lor în „Deutschland”- locuiesc legal, ilegal ori se află doar în vizită) – se desfăşoară în bibliotecile din Hamburg, după un program prezentat în pliante şi pe internet.
Programul este adresat cu precădere celor care au timp liber dimineaţa (mamelor ai căror copii sunt la grădiniţă sau scoală, oamenilor în căutarea unui loc de muncă sau celor care fac pauză între două cursuri etc.). Totuşi există şi ore de conversaţie după-amiaza sau la sfârşit de săptămână.
Fiecare îşi caută grupele care i se potrivesc
Pentru cei interesaţi, prima etapă ar putea fi alegerea bibliotecilor la care ar dori să meargă (de obicei cele aflate în relativa apropiere de domiciliu, dar şi Biblioteca Centrală, la care se ajunge uşor, fiind situată în apropierea gării din centrul oraşului). Cum aceste programe de conversaţie (o oră pe zi, una sau mai multe zile pe săptămână) sunt diferite de la o bibliotecă la alta, fiecare doritor poate să-şi facă programul aşa încât să meargă în fiecare zi la o astfel de întâlnire.
Al doilea pas al celor interesaţi va fi alegerea grupelor care li i se potrivesc, după nivelul discuţiilor purtate şi al temelor abordate. Moderatorii acestor ore de conversaţie sunt germani care fac această muncă voluntar (fără a primi vreo plată), de obicei pensionari, care au trecut printr-o selecţia ca să poată participa la coordonarea orelor. Unii dintre ei încă lucrează (sunt jurnalişti, profesori de muzică sau oameni care au de-a face cu arta etc., aşa că temele sunt pe măsură). Însă, indiferent de profesia moderatorilor, regulile sunt clare la stabilirea unui dialog: în principiu, nu se discută politică ori religie. Desigur, sunt şi ore la care vin imigranţi care de-abia se pot exprima şi care nu înţeleg mare lucru din ceea ce se discută. În timp însă, grupele se formează de la sine (cei care vor să vorbească într-un alt ritm merg la alte grupe dacă sunt prea mulţi începători, iar aceştia, la rândul lor, vor evita să meargă la întâlnirile celor mai avansaţi).
În orice caz, acest program le poate fi de folos atât celor aflaţi la începutul drumului de învăţare a limbii germane, cât şi celor care au urmat (sau urmează) nivelele B1 sau B2, dar numai dacă iau parte la grupurile în care discuţiile au loc în ritm normal.
Când însă imigranţii ajung însă deja să comunice peste tot în limba germană, când ei se află într-un permanent contact cu această limbă, programul de conversaţie nu mai poate aduce ceva nou. Poate fi cel mult un loc în care întâlnesc vechi cunoştinţe.
O comuniune cu poveşti colorate de viaţă
Întâlnirile de la biblioteci înseamnă uneori mai mult decât conversaţie: oamenii se cunosc, găsesc împreună soluţii în rezolvarea unor demersuri similare în hăţişul birocraţiei germane. Dacă îţi place să cunoşti oameni noi şi să le asculţi poveştile, să afli despre obiceiurile din ţările lor, să le cunoşti mentalităţile, unele dintre aceste ore pot fi chiar fascinante (depinde şi de cine participă). Pot fi adevărate lecţii de viaţă, lecţii ale curajului – despre oameni care au fugit din zonele de conflict sau au avut de înfruntat greutăţi la care cei veniţi aici legal nu s-ar gândi. Unii aşteaptă uneori şi peste zece ani legalizarea situaţiei lor, stând cu teama că vor fi trimişi în orice moment înapoi, deşi copiii lor sunt născuţi şi crescuţi aici.
Dacă de regulă europenii sunt mai rezervaţi la astfel de întâlniri, fiecare răspunzând numai la întrebările „rundei de prezentare”, nici acestea obligatorii (nume, vârstă, ţara de origine, dacă are copii şi dacă este căsătorit, studii, profesie, în această ordine), unii dintre non-europeni îşi povestesc uneori întreaga viaţă. Mulţi dintre ei au trăit deja în alte câteva ţări, alţii se află de zeci de ani în Germania, dar au vieţuit în comunităţile lor fără a încerca să cunoască mentalităţile germane, să se integreze.
Cuvintele curg simplu, la un ceai sau o cafea – pregătite de moderatorii care devin uneori tot mai apropiaţi de persoanele cu care se întâlnesc, o dată sau de două ori pe săptămână, pe parcursul mai multor luni. Cum ar fi şi exemplul unor doamne inimoase de la una dintre bibliotecile hamburgheze, Elke şi Irene, care au invitat la ele acasă cursantele (pentru „o sesiune” de fursecuri, înainte de sărbători). Adeseori, aceşti moderatori oferă informaţii necesare şi sfaturi – referitoare şi la mentalităţile germane – pentru cei aflaţi pe drumul căutării şi definitivării unui traseu profesional în Germania.
Genial! Autorităţile obţin informaţii despre străini cu un minimum de finanţare
Una peste alta, programul pare bun pentru toată lumea: străinii se bucură că există ore de conversaţie gratuite, moderatorii voluntari – că le sunt de folos imigranţilor. Autorităţile, la rândul lor, sunt fericite că au mai bifat un program în strategia de integrare, cu care se laudă în campania electorală.
Imigranţii pot ţine legătura între ei fiindcă, la unele grupe de conversaţie, cei care sunt de acord sunt trecuţi într-un tabel cu datele lor reale – nume, prenume, adresă, număr de telefon (datele urmând să fie distribuite electronic la toţi cei trecuţi pe listă).
În plus, această comuniune pare să fie şi o ingenioasă metodă de a culege „la cald” informaţii despre străinii aflaţi în Hamburg, legal sau ilegal, fiindcă la conversaţii este primit oricine.
La toate bibliotecile, orele de conversaţie încep cu „prezenţa”- un tabel în care fiecare îşi scrie doar prenumele şi continuă cu „runda de prezentare” (pentru cei noi). Nu poţi însă să nu observi că mereu, dintre cei doi moderatori, unul scrie datele personale pe care nou-veniţii le oferă (uneori cu mare generozitate!): vârstă, studii, profesie, câţi copii are, limbile vorbite, de câţi ani persoana cu pricina se află în Germania, ce cursuri a urmat, la ce nivel de studiu al limbii germane este, ce vrea să urmeze în continuare, în ce domeniu a lucrat şi care îi sunt planurile de viitor.
Din timp în timp, moderatorii sunt chemaţi de autorităţile locale care au demarat programul, după cum ne-au povestit chiar unii dintre ei, aducând apoi la orele de conversaţie prospectele oferite de funcţionarii statului. Din câte au lăsat să se înţeleagă, este vorba despre „un instructaj” care li se face periodic şi în care se discută chestiuni legate de desfăşurarea programului.
0 comments:
Post a Comment